Fără doar și poate, în zilele noastre, din ce în ce mai mulți iubitori de animale își tratează animalul de companie ca pe un adevărat membru al familiei, ceea ce implică multă grijă, responsabilitate și cunoașterea cât mai în detaliu a necuvântătoarelor de lângă noi.
În momentul în care decizi să-ți mărești familia cu un membru necuvântător, trebuie să fi foarte conștient că sunt multe lucruri pe care trebuie să le înveți, pentru a putea veni în întâmpinarea nevoilor patrupedului.
În realitatea socială actuală, simțim cum timpul liber pentru noi este limitat, poate de cele mai multe ori, în anumite perioade, inexistent. Toate aceste griji însă nu îngrădesc iubirea noastră pentru animale și parcă din ce în ce mai mulți oameni, indiferent că stau la bloc sau la casă, sau că lucrează din zori și până-n seară, își doresc un animăluț de companie în preajmă.
Câinii sunt animale devotate stăpânilor. Pentru ei, spațiul în care locuiesc nu este așa de important, dacă stăpânul este prezent.
Poate că spațiul în care locuim este de multe ori și un motiv pentru alegerea unei anumite rase, talie de câini sau un anumit număr de animale de companie, însă important este și timpul dedicat acestora.
Ideal pentru noi toți, inclusiv pentru câini, ar fi să stăm la casă, astfel încât patrupedul să iasă în curte ori de câte ori are nevoie să-și facă mișcarea zilnică, necesară, în aer liber, ca și nevoile fiziologice. Cum toate aceste lucruri nu sunt posibile pentru toți și cum dragostea pentru necuvântătoare nu ține cont de spațiul de locuit, sunt foarte multe situațiile când plimbarea zilnică este limitată.
Motivele programului limitat sunt numeroase, însă trebuie să ținem cont că nevoia câinelui de a ieși afară este foarte importantă pentru starea lui de sănătate.
Pe lângă mișcarea în aer liber, pe care trebuie s-o facă zilnic, influențată de rasă, talie, vârstă, starea de sănătate etc., nevoile fiziologice sunt și ele influențate de acești factori.
Frecvența urinatului la câine diferă în funcție de vârstă, sex, greutate și starea de sănătate. În general, câinii de talie mică și cei tineri au nevoie să urineze mai des decât cei de talie mare și cei adulți.
În funcție de vârstă, câinii pot sta fără să-și facă nevoile fiziologice o oră pentru fiecare lună din vârsta lor. Un pui de 3 luni poate fi ținut maxim 4 ore fără să urineze, iar la 6 luni, poate ajunge să țină 8 ore fără să urineze.
Un câine adult, sănătos, poate fi ținut fără să urineze 8, maxim 10 ore. Toți câinii ar trebui scoși afară după ce mănâncă și beau apă, sau după o perioadă în care s-au jucat.
Un câine sănătos poate produce între 10-20 ml de urină pe 0,5 Kg masă corporală, pe zi.
Atentie!! Niciun câine, indiferent de vârstă, nu ar trebui să fie ținut mai mult de 8 ore fără să fie scos afară pentru a-și face nevoile fiziologice! Reprizele de mers afară ar trebui să varieze între 3-5 pe zi, pentru câinii adulți și sănătoși.
Și când plecăm cu animăluțul într-o călătorie mai lungă cu mașina, trebuie să ținem cont de aceste aspect, importante pentru sănătatea lui.
Consecințele unui program limitat pentru nevoile fiziologice ale câinilor nu trebuie neglijate. Pe lângă apariția episoadelor “accidentale” de urinare în casă, problemele de sănătate ce pot apărea din cauza stagnării urinei în vezica urinară au o incidență foarte mare.
Problemele de sănătate semnalate sunt numeroase și deloc de neglijat. Acestea pot fi infecții urinare locale sau generalizate, calculi sau chiar tumori la nivelul vezicii.
Infecțiile urinare, de la cele mai simple până la cele care afectează întreg tractul urinar (vezică și rinichi), sunt printre cele mai frecvente. Urina este un mediu propice pentru multiplicarea bacteriilor existente în vezica urinară. Dacă patrupedul nu urinează des, pentru a elimina bacteriile potențial patogene, urina devine un mediu de cultură pentru agenții patogeni, care se înmulțesc cu rapiditate, efectul patogen crește exponențial și acționează la nivelul mucoasei vezicii urinare și de acolo poate cuprinde tot tractul urinar. Infecțiile care ajung în partea superioară a tractului urinar (rinichi), au consecințe grave asupra stării de sănătate a întregului organism. Rinichii nu mai sunt capabili să funcționeze corespunzător, pentru a elimina toxinele din organism, acestea se acumulează în sânge și, de aici, un întreg lanț de probleme grave de sănătate.
O altă problemă gravă este formarea de calculi urinari, la nivelul vezicii. În timp, reținerea urinei în vezică își pune amprenta atât asupra mucoasei vezicii urinare cât și asupra musculaturii vezicii, pe care o slăbește. Musculatura slăbită și o mucoasă iritată pot duce la urinări defectuoase, retenția de urină în vezică și, de aici, la formarea de calculi urinari.
Urina are în componența sa apă și compuși reziduali ce trebuie eliminați din organism. Toți acești compuși (ureea, creatinine etc), dacă nu sunt eliminați corespunzător, conglomerează și formează cristale, se măresc și apar așa numitele pietre (calculi) în vezica urinară. Calculii pot avea suprafața netedă sau abrazivă, aceștia din urmă fiind depistați mai repede, deoarece irită mucoasa vezicii și urina va fi însoțită de sângerări.
În concluzie, responsabilitatea față de ieșitul cu patrupedul “afară” este mare. Așa cum am văzut, consecințele pe termen lung pot fi grave și deloc de neglijat. Posibil ca mulți să fi încercat diferitele metode ce se găsesc în comerț pentru a amenaja un loc în care acesta să-și facă nevoile, însă trebuie să ținem cont și de nevoia masculilor de a ridica piciorul când urinează, ca și de faptul că aceste dispozitive, de cele mai multe ori, sunt greu de igienizat și devin astfel potențiale incubatoare de germeni.
