Câini din Rasa Husky Siberian

4.8K

Câinii din rasa Husky Siberian aparțin unei linii genetice foarte veche, datând cu cel puțin 4000 ani în urmă. Rasa Husky a fost dezvoltată de către poporul Chukchi din Nord-Estul Asiei, un popor vechi de vânători, care fosloeau câinii pentru vânătoare și pentru a trage greutăți pe distanțe lungi în acel mediu aspru din Siberia Arctică.

Vezi mai jos caracteristicile câinilor din rasa Husky Siberian.

INFORMATII GENERALE:

ACTIVITATE ★ ★ ★ ★ ★
AFECTIUNE ★ ★ ★ ★ ☆
ENERGIE ★ ★ ★ ★ ★
IN RELATIE CU ALTI CAINI ★ ★ ★ ★ ★
IN RELATIE CU STRAINI ★ ★ ★ ★ ☆
DRESAJ ★ ☆ ☆ ☆ ☆
PAZA ★ ★ ★ ☆ ☆
PROTECTIE ★ ★ ★ ☆ ☆
INGRIJIRE ★ ★ ★ ★ ☆

Nume: Husky Siberian

Originea: Siberia

Grupa: Câini de muncă

Inaltime: Femela 50 – 56 cm, Mascul 51 – 58 cm

Greutate: Femela 15 – 23 kg, Mascul 20 – 27 kg

Speranta medie de viata: până la 12 – 15 ani

Culoare: toate culorile

Temperament:  Au apărut ca și câini de muncă, care trăgeau sănii, ceea ce înseamnă că au energie și anduranță cu mult peste majoritatea celorlalte rase de câini. A adopta un Husky înseamă să adopți un stil de viață activ.

Dresaj:  Este o rasă despre care se cunoaște că este extrem de dificil de dresat și care are nevoie să fie condus tot timpul cu o mână de fier, pentru că în caz contrar, va prelua controlul casei.

Caracteristici distinctive: Corpul său compact și bine acoperit de blană, urechile ridicate și coada groasă sugerează moștenirea Nordică. Mersul său caracteristic este elegant și parcă fără niciun efort.

Câinele din rasa Husky Siberian este un câine de mărime medie, din clasa muncitoare, ușor pe picioare și rapid, precum și grațios în mișcări. Corpul său compact și bine acoperit de blană, urechile ridicate și coada groasă sugerează moștenirea Nordică. Mersul său caracteristic este elegant și parcă fără niciun efort. Proporțiile corpului și forma acestuia reflectă echilibrul perfect între putere, viteză și rezistență.

Mărimea câinilor masculi este de 51 – 58 cm, iar greutatea este de 20 – 27 kg. În ceea ce privește femelele, înălțimea este de 50 – 56 cm iar greutatea se situează între 15 – 23 kg. Greutatea este direct proporțională cu mărimea acestui câine. Expresia de pe fața acestuia este una blândă, prietenoasă, arâtând tot timpul interes și curiozitate. Ochii îi sunt în formă de migdală, la o depărtare moderată. Culoarea ochilor poate să fie albastru sau maro, fiind acceptați chiar și două culori diferite la același câine. Urechile sunt de mărime medie, triunghiulare și așezate aproape de vârful capului.

Sunt groase, bine acoperite de blană și ușor arcuite înspre în spate, cu vârfurile ușor rotunjite. Craniul este de mărime medie și proporționat cu restul capului. Botul îi este de lungime medie, ceea ce înseamnă că distanța de la vârful nasului până la stop este egală cu distanța de la stop la lobul occipital. Gâtul îi este de lungime medie, arcuit și purtat cu mândrie atunci când câinele stă. Când se mișcă la galop, gâtul este ușor mai extins astfel că și capul este purtat ușor mai înspre în față.

Pieptul este adânc și puternic, dar nu prea larg. Coastele îi sunt bine depărtate de coloană, dar aproape drepte în laterale pentru a permite mai multă libertate de mișcare. Coada îi este bine acoperită de blană, fiind așezată puțin mai jos de nivelul spatelui, fiind în mod normal purtată deasupra spatelui într-o curbă grațioasă. Atunci când câinele este în repaus, coada îi este lăsată în jos.

Blana este dublă și de lungime medie, oferindu-i un aspect de îmblănit și niciodată prea lungă astfel încât să acopere liniile corpului. Blana interioară este moale și densă, cu o lungime suficientă pentru a menține blana exterioară. În timpul perioadei în care își schimbă blana, blana interioară aproape dispare complet. Mersul acestui câine este elegant și parcă fără efort. Este rapid și ușor pe picioare. Toate culorile sunt acceptate, de la negru la alb pur. Este de asemenea destul de comun întâlnit marcajul de pe cap.

Conform standardului AKC, câinele din rasa Husky Siberian nu prezintă calitățile posesive ale unui câine de pază, nici nu este extrem de suspicios cu străinii sau agresiv cu alți câini. Prezența lor exotică, asemănătoare cu cea a unui lup îi face doriți de mulți oameni. Temperamentul lor echilibrat, iubirea față de alți câini și indiferența față de străini îi face niște câini de familie ideali. Dorința de viață a unui Husky este regăsită doar la câteva alte rase.

De fiecare dată când un Husky este afară, se poartă ca și când atunci ar fi pentru prima dată, acesta jucându-se cu o energie debordantă până târziu în viața sa de adult. Chiar dacă par a fi un câine de familie perfect pentru o persoană care a avut pentru prima dată un câine, dar în realitate aceștia pot să fie mult prea mult. Au nevoie de un dresaj complet și de foarte mult exercițiu pentru a menține un comportament propice, motiv pentru care sunt indicați doar persoanelor care sunt capabile să le ofere acest tip de atenție.

Dar toți proprietarii de Husky SIberian sunt de acord că primești de la acest câine exact ceea ce îi oferi, iar în final acești incredibili câini merită tot efortul. Câinii din rasa Husky Siberian au nevoie de multă activitate pentru a rămâne sănătoși și fericiți. Au apărut ca și câini de muncă, care trăgeau sănii, ceea ce înseamnă că au energie și anduranță cu mult peste majoritatea celorlalte rase de câini.

A adopta un Husky înseamă să adopți un stil de viață activ. În curte se pot juca prinsea cu orele, iar unora le place chiar și să se joace frisbee. Ei se vor simți ca în rai atunci când se află în parc alături de alți câini, putând să alerge, să sară și să se joace. Mărimea medie îi face perfecți pentru viața în apartament, dar aceasta nu este cea mai fericită metodă de a ține un Husky.

Popularitatea acestei rase de câini a dus la încrucișări nediscriminatorii între câinii Husky Siberian, ceea ce a avut ca rezultat personalități destul de slabe. Din acest motiv, atunci când vă hotărâți să adoptați un Husky, este important să aflați cât mai multe informații de la cei care îi vând. Un Husky bine crescut nu ar trebui să fie niciodată agresiv sau prea timid.

Crescătorii de câini din rasa Husky Siberian susțin că sunt capabili de a performa excelent în clasele de dresaj, dar atunci când ajung acasă vor ignora tot ceea ce au învățat, până când se reîntorc în clasa de dresaj. Este ca și când ar vrea să demonstreze tuturor că este capabil să fie cel mai bun, dar în alte circumstanțe nu îl mai interesează nimic. Este o rasă despre care se cunoaște că este extrem de dificil de dresat și care are nevoie să fie condus tot timpul cu o mână de fier, pentru că în caz contrar, va prelua controlul casei. Ochii lor expresivi vor fi folosiți pentru a încerca să scape de pedepsele primite.

Câinii din rasa Husky Siberian sunt câini care își schimbă blana pe tot parcursul anului, dar cu precădere se întâmplă mai abundent de două ori pe an. Câinii din climatele mai reci își năpârlesc mai puțin decât câinii din zonele mai calde. Periajul săptămânal vă va ajuta să mențineți căderea părului sub control, iar în perioadele de schimbare a blănii, este necesar un periaj zilnic. Câinii Husky Siberian nu au miros, fiind niște animale curate, care se curăță singure în mod regulat. Aceasta înseamnă că o baie este foarte rar necesară.

Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră.  Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, i

Rasa Husky Siberian este o rasă puternică, dar care pot avea parte de anumite condiții de sănătate, la fel ca majoritatea raselor. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:

displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;

atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;

luxația patelară reprezintă o deplasare a două oase articulate, aflate în spatele genunchiului și care determină o pierdere a suprafeței de contact. La rasele mici această luxație apare sub forma unei diformități a tibiei sau a femurului.  Câinele va începe să șchiopăteze și  în funcție de gravitate poate să ajungă și la intervenție chirurgicală;

epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;

cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași.

boala capului femural, care poate foarte ușor să fie considerată a fi displazia șoldului. Apare sub forma artritei și poate suporta o intervenție chirurgicală în vederea însănătoșirii. Intervenția chirurgicală necesită ulterior și o perioadă atentă de recuperare;

alergiile se manifestă destul de des la această rasă, cele mai întâlnite fiind cele la mâncare, cele la diverse elemente solide, și alergiile respiratorii.

ISTORICUL RASEI:

Toată lumea cunoaște faptul că rasa Husky Siberian provine din Siberia, dar cu toate acestea, acești câini nu au fost găsiți rătăcind prin sălbăticie. Câinii din rasa Husky Siberian aparțin unei linii genetice foarte veche, datând cu cel puțin 4000 ani în urmă. Rasa Husky a fost dezvoltată de către poporul Chukchi din Nord-Estul Asiei, un popor vechi de vânători, care fosloeau câinii pentru vânătoare și pentru a trage greutăți pe distanțe lungi în acel mediu aspru din Siberia Arctică.

La început, poporul Chukchi s-a bazat pe cânii Husky pentru a vâna reni, dar după ce climatul a început să se răcească, renii au fost nevoiți să călătorească mai mult pentru a găsi hrana. Acest lucru i-a obligat și pe Chukchi să călătorească în căutarea renilor. Atunci au început să folosească săniile și câinii din rasa Husky pe post de trăgători. Săniile erau în mare parte folosite pentru a transporta bunurile, dar câteodată și câinii cei mici sau cei bătrâni erau transportați. După un timp, poporul Chukchi a învățat să domesticească renii. Astfel, câinii Husky Siberian au fost de asemenea învățați să conducă și să aibă grijă de turmele de reni. Pe lângă aceasta, câinii Husky au început să fie crescuți pentru puterea, rezistența și agilitatea acestora. Dezvoltarea în această direcție a dus la obținerea unor câini capabili să tragă sănii pe distanțe foarte lungi și cu un consum minim de energie.

În anul 1742, Rusia a declarat război poporului Chukchi, după ce aproape o jumătate de secol au încercat să îi facă să renunțe la pământul lor. În perioada comunistă a lui Stalin, aceștia au încercat să distrugă orice vestigiu care nu aparținea culturii sovietice, zonă în care au fost incluși și câinii Husky. Comuniștii au decis că acești câini care trăgeau sănii erau învechiți și că ar trebui să fie înlocuiți de vehicule motorizate. Totuși, atunci când au ajuns cu vehiculele pe tărâmul Chukchi, toți au ajuns să fie blocați în zăpadă. Acela a fost momentul în care câinii Husky și-au arătat utilitatea în acea zonă a lumii.

Cu toate acestea, în loc să lase în pace poporul Chukchi pentru a-și crește câinii în liniște, sovieticii au decis să reorganizeze rasele existente în patru varietăți mari, mai exact câini pentru sanie, îngrijitori pentru reni, vânători de animale mari și vânători de animale mici. În anul 1947, Congresul Sovietic a decis că nu era nevoie de o categorie de câini pentru sanie sau pentru îngrijirea renilor, astfel că au reclasificat câinii în patru noi subdivizii.

Câinele pe care astăzi îl cunoaștem ca și rasa Husky Siberian nu a fost considerat în această categorie. Sovieticii au fost cei care au decis că Husky Siberian era prea mic pentru a trage ceva, cu toate că aceștia trăgeau sănii în Siberia deja de mii de ani. Poporul Chukchi știa că nimic nu ar putea să întreacă această incredibilă capacitate de a parcurge distanțe imense pe sanie. Știau că dacă aveau nevoie de mai multă putere, tot ce trebuiau să facă era să adauge mai mulți câini. Datorită temperamentului excelent al câinelui din rasa Husky Siberian, puteau să fie puși până la 20 de câini la sanie, fără să se bată între ei. Acest tip de cooperare nu e posibilă la nicio altă rasă de câini Nordici. La începutul sec XX, americanii din Alaska au început să audă depsre o rasă superioară de câinii de tras la sănii existentă în Nord Estul Asiei.

Până în anul 1909, mulți câini Husky Siberieni au fost importați în Alaska de către Charles Fox Maule Ramsay și de mulți alții. Prima sanie trasă de câini Husky a intrat în marea competiție All-Alaska Sweepstakes în anul 1909, reușind să stârnească mare vâlvă printre entuziaști. Echipa lui Ramsay a fost condusă de câtre John ”Iron Man” Johnson și a câștigat cursa de 400 mile în anul 1910. În anul 1925, o severă epidemie de difterie a infestat orașul Nome din Alaska. Cu ajutorul săniilor și a câinilor Husky, au fost coordonate ajutoare și transporturi de antitoxine și ajutoare medicale de la distanțe de peste 600 mile.

Acest episod istoric, denumit ”fuga după ser” a adus rapid câinii Husky în atenția publicului pe întreg teritoriul Statelor Unite. Chiar și astăzi, o statuie a câinelui Balto, căpitanul echipei care a făcut ultima parte a drumului Serului , stă așezată în Central Park în New York, statuie dedicată tuturor câinilor care au participat la acel eveniment. Rasa a fost acceptată de către AKC în 1930.

PRODUSE CARE SUNT POTRIVITE

Produse care te-ar putea interesa

Brit Premium by Nature Adult M, 15 kg
Brit Premium by Nature Adult M, 15 kg
Brit Premium by Nature Adult M, 15 kg
Close
Blog by pentruanimale.ro
Close