Semne discrete, probleme care merită atenție: Cum recunoști afecțiunile urinare

50

Informațiile prezentate în acest articol au un caracter exclusiv informativ și nu înlocuiesc consultația, diagnosticul sau recomandările medicului veterinar. Afecțiunile urinare pot avea cauze și manifestări diferite, iar simptome aparent similare pot necesita abordări terapeutice distincte. Dacă observați modificări ale urinării sau orice schimbare neobișnuită în comportamentul animalului de companie, adresați-vă medicului veterinar. De asemenea, se recomandă consultarea medicului veterinar înainte de administrarea unei diete veterinare sau înainte de extinderea perioadei de hrănire.

Afecțiunile tractului urinar inferior sunt întâlnite atât la câini, cât și la pisici și pot evolua de la un disconfort aparent minor până la situații care necesită intervenție veterinară de urgență. Inflamația vezicii urinare, infecțiile, cristalele și calculii urinari pot modifica mecanismul firesc al urinării. Tocmai de aceea, primele semne nu trebuie ignorate.

Când urinarea devine un semnal de alarmă

Urinările frecvente, eliminarea unor cantități foarte mici de urină, efortul sau durerea în timpul urinării, sângele în urină, linsul insistent al zonei genitale ori urinarea în locuri neobișnuite pot indica o problemă a tractului urinar. Uneori apar și modificări mai puțin specifice, precum reducerea apetitului, agitația sau tendința animalului de companie de a se izola. Absența urinării, în special la masculi, poate indica blocarea uretrei, canalul prin care urina este eliminată, și reprezintă o urgență veterinară.

De la minerale microscopice la calculi urinari și uroliți

Printre afecțiunile frecvente ale tractului urinar inferior, atât la pisici cât și la câini, se numără urolitiaza. Aceasta constă în formarea de „pietre” (uroliți) în vezica urinară sau în tractul urinar. În funcție de compoziția minerală a acestor uroliți, tratamentul recomandat este diferit.

De cele mai multe ori, calculii se formează atunci când urina devine suprasaturată cu anumite minerale. Urina conține în mod natural numeroase substanțe minerale. În anumite condiții, concentrația acestora poate deveni suficient de mare pentru a forma cristale. Dacă mediul urinar rămâne favorabil, cristalele pot crește sau se pot agrega, participând la formarea calculilor urinari, care irită tractul urinar și, în anumite situații, pot împiedica eliminarea normală a urinei. Printre aceștia se numără struviții, cristale și calculi alcătuiți în principal din magneziu, amoniu și fosfat.

Există pisici sau câini mai predispuși la urolitiaza cu calculi de struvit?

Predispoziția diferă în funcție de mai mulți factori. Pisicile și câinii care consumă puțină apă și produc constant o urină foarte concentrată pot prezenta un risc mai mare. Câinii de talie mică, de exemplu, sunt mai predispuși deoarece urinează mai rar, au un volum de urină mai mic, iar urina lor este prin urmare mai concentrată. Vârsta înaintată, stresul (mai ales în cazul pisicilor), condiția fiziologică, excesul ponderal, sedentarismul și anumite boli metabolice sau endocrine care perturbă procesarea corectă a mineralelor la nivelul sistemului urinar pot contribui, de asemenea, la apariția uroliților de struvit.

La câini, infecțiile urinare bacteriene reprezintă una dintre cauzele majore ale calculilor de struvit. Anumite bacterii produc o enzimă numită urează, care descompune ureea din urină și determină modificări chimice, inclusiv alcalinizarea acesteia. Se creează astfel un mediu favorabil precipitării magneziului, amoniului și fosfatului și, implicit, formării struviților. Din acest motiv, în cazul câinilor, identificarea și tratarea infecției asociate sunt componente importante ale managementului bolii. Există și predispoziții asociate anumitor rase, determinate în parte de particularități genetice ale metabolismului. De exemplu, câinii din rasele Schnauzer pitic, Bichon Frisé și Shih Tzu sunt menționați mai frecvent în asociere cu anumite forme de urolitiază.

Prevenția recurenței este foarte importantă

Dispariția semnelor clinice nu înseamnă întotdeauna că riscul a dispărut. Unele afecțiuni urinare au tendința de a recidiva, iar prevenția presupune identificarea și controlarea factorilor favorizanți. Odată format un calcul, întrebarea medicală nu este doar cum poate fi eliminat, ci și ce condiții au permis apariția lui. Corectarea acestor factori reprezintă una dintre principalele direcții pentru reducerea riscului de recurență.

Hrana este un suport esențial în prevenția recurenței urolitiazei cu struviți, deoarece acționează asupra concentrației de minerale din urină. Cu cât concentrația mineralelor implicate în cristalizare este mai bine controlată, cu atât mediul urinar poate deveni mai puțin favorabil formării acestora. Dietele veterinare din gama URINARY S/O sunt formulate special pentru menținerea unei saturații scăzute a mineralelor din urină, cu scopul de a reduce formarea cristalelor sau a calculilor de struvit. Aceste soluții nutriționale acționează rapid în dizolvarea eficientă a pietrelor urinare, prin reechilibrarea pH-ului urinei și limitarea cantității de minerale care se pot cristaliza și pot provoca formarea pietrelor. Dieta veterinară recomandată de medicul veterinar poate avea un rol important atât în managementul anumitor episoade urinare, cât și în reducerea riscului de recurență, alături de hidratare, monitorizare și controale veterinare periodice.

Hidratarea este, deopotrivă, importantă pentru sănătatea tractului urinar. Un aport adecvat de apă contribuie la creșterea volumului de urină și la diluarea acesteia. Altfel spus, mineralele implicate în formarea cristalelor se găsesc într-o concentrație mai redusă. Acest aspect este deosebit de important la pisici și la câinii de talie mică, care pot avea în mod natural un consum redus de apă. Hrana umedă din gama Urinary S/O are astfel un rol de prevenție, contribuind la hidratarea optimă a animalului de companie. În plus, poți să-i oferi acces pisicii sau câinelui la mai multe surse de apă proaspătă, amplasate în locuri liniștite, sau să instalezi o fântână de apă, ce poate contribui la creșterea aportului de lichide.

În afecțiunile urinare, organismul avertizează uneori prin semne foarte mici: câteva minute în plus petrecute în litieră, o urinare neobișnuit de frecventă, o ezitare care înainte nu exista. A observa aceste schimbări la timp înseamnă a interveni înainte ca un disconfort discret să capete gravitatea unei urgențe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Blog by pentruanimale.ro
Close