O nouă modă, sau pur și simplu atracție, pentru animalele cu “sânge rece”, aceea de a avea ca animal de companie o șopârlă sau un șarpe, nu mai este așa o curiozitate în zile noastre.
Motivele pentru aceasta preferință pot fi diverse, de la modul de îngrijire, timpul necesar pe care putem să-l acordăm sau pur și simplu afinitatea pentru lumea exotică, însă la bază trebuie să fie dragostea și responsabilitatea pentru toate viețuitoarele ce ne înconjoară.
Generalități:
Din diversitatea de specii de șopârle, cele cunoscute sub numele de Geko sunt printre cele mai răspândite șopârle ca animal de companie datorită modului ușor de adaptare și înmulțire în captivitate.
Numele Gecko provine din dialectal Malay – gekoq; acesta, de fapt, nu este un cuvânt, ci o imitație a sunetului pe care îl scot aceste șopârle.
Din cele peste 5600 de specii de șopârle cunoscute în zilele noastre, peste 1500 fac parte din familia Gekkonidae, divizată, la rândul ei, în cinci subfamilii: Aeluroscalabotinae, Diplodactylinae, Eublepharinae, Gekkoninae și Teratoscincinae. Fiecare subfamilie conține sute de specii, de o diversitate impresionantă.
Această familie de șopârle, Gekkonidae, mai poate fi divizată și după aspectele morfologice legate de prezența, sau absența, pleoapei. Singura subfamilie de șopârle Gecko cu pleoape mobile este Eublepharinae, restul șopârlelor au o membrană transparentă, fixă, deasupra ochilor, iar pentru a-și curăța și hidrata ochii își folosesc limba.
O altă caracteristică uimitoare este forma pupilei. Șopârlele cu pupila rotundă sunt mai mult diurne, cele cu pupila îngustă, verticală, asemănătoare cu cea a pisicilor, au activitate nocturnă. Sensibilitatea la lumină este de 350 de ori mai mare la șopârlele nocturne față de oameni.
Aceste șopârle se regăsesc peste tot în lume, în zonele cu un climat cald, Ecuator, Emisfera Sudică, în deșerturi, insule și păduri tropicale. Pot avea diferite colori și modele, unele își pot schimba culoarea și pot deveni mai luminoase pe timpul nopții. Sunt șopârle de dimensiuni mici, lungimea variind de la 2,5 cm la 30 cm. Durata de viață este cuprinsă între 20-25 de ani.
Sexul șopârlelor se evidențiază după vârsta de 3 luni. Pe partea inferioară a corpului, masculii prezintă pori preanali așezați în formă de V, sunt și mai robuști și au capul mai mare, în comparație cu femelele.
Șopârlele sunt animale insectivore. În teritoriile lor naturale ele conviețuiesc foarte bine cu omul. Nu sunt agresive și se întâlnesc foarte des în apropierea caselor și sunt chiar acceptate în interiorul acestora pentru a “curăța” casa de insecte.
Sunetele emise de aceste șopârle sunt specifice. Ele pot varia de la sunete asemănătoare ciripitului de pasăre până la cele asemănătoare mieunatului de pisică sau lătratului de câine. În general, sunetele sunt scoase de către masculi pentru a atrage femelele, în perioada de împerechere.
Metodele de apărare față de prădători sunt diverse. Una din cele mai interesante este posibilitatea de pierdere a cozii, autotomie, însă aceasta se regenerează în timp.
O altă metodă este eliminarea materiilor fecale în direcția atacatorului, intimidându-l și făcându-l să renunțe la atac.
Pe lângă aceste motode de apărare, șopârlele au abilitatea de a se cățăra pe orice fel de suprafață, oricât de înclinată. Datorită conformației picioarelor și prezenței unor peri foarte fini (sete) pe talpă și degete, ele se pot cățăra (se lipesc) pur și simplu pe pereți și tavan. Șopârlele care nu prezintă acești peri pe talpă au degete cu gheare.
Fiecare setă are diametrul de 10-20 de ori mai mic față de un fir de păr. Aceasta, la rândul ei, este prevăzută cu peri și mai fini (spatulă). Fiecare milimetru pătrat conține aproximativ 14000 de sete cu 1000 de spatule.
Așa cum am văzut, există mii de specii de Gecko cu morfologie și abilități diferite.
În lumea animalelor de companie, una din cele mai răspândite specii este Gecko leopard (Eublepharis macularius). Se spune că această specie este rezistentă, ușor de întreținut și de adaptat și este potrivită pentru începătorii pasionați de reptile.
Generalități privind îngrijirea în captivitate:
Terariu cu capac – poate să fie din sticlă sau Plexiglas; mărimea diferă în funcție de câte exemplare dețineți. Se recomandă minim 40 L pentru un exemplar, însă, pentru un confort sporit, spațiul cât mai mare este binevenit. Este recomandat ca masculii să nu fie ținuți în același loc, deoarece pot deveni agresivi și se pot ataca. Se pot ține pereche, însă trebuie avut în vedere că atunci împerecherea va fi iminentă.
Substratul – Este recomandat sa fie adaptat pentru fiecare specie în parte, în funcție de cel din mediul natural. Nisipul nu este recomandat pentru tapetarea podelei vivariumului. Unele șopârle îl pot mânca și urmările nu sunt tocmai plăcute, ba chiar fatale, deoarece nu-l pot digera. Se poate folosi substrat pe bază de hârtie, ziare, mochete speciale, plăci ceramice, fâșii de linoleum, fibră de nucă de cocos. Șopârlele își fac nevoile, de cele mai multe ori, în același loc, lucru ce ușurează igienizarea terariului.
Temperatura – este un element foarte important pentru reptile, în general. Fiind animale cu “sânge rece”, ele nu își pot regla singure temperatura corpului, ci absorb căldura din mediul exterior. În vivarium trebuie să existe zona cu aer cald (31-32 grade C) și zona cu aer rece (22-24 grade C). Temperatura nu trebuie să scadă sub 20 grade C. Sursele de căldură pot fi: covorașe electrice, becuri cu incandescență, pietre cu încălzire etc. Toate dispozitivele de încălzire ar trebui să fie prevăzute cu thermostat, pentru a evita supraîncălzirea și accidentele prin arsură, și termometru în fiecare zonă de căldură.
Decorațiunile – pentru un ambient cât mai natural sunt recomandate, ramuri și trunchiuri de copac, pietre, plante, ascunzători și o “cameră” cu umiditate puțin mai mare, preferată în perioada de năpârlire. Obligatoriu, trebuie amplasat un vas cu apă, menținută curată tot timpul, în care șopârla se va îmbăia, însă va și bea apă din acest loc.
Alimentația – așa cum am menționat, șopârlele sunt insectivore. În captivitate, ele sunt hrănite cu greieri, lăcuste și diferite tipuri de viermi de făină și de ceară. Femelele, în perioada de înmulțire, și tineretul pot fi hrăniți cu mamifere mici, gen șoricei (pui de șoareci). Adultul poate fi hrănit o dată la 2 zile, cu 1-2 greieri, iar tineretul, zilnic, până la 6 luni. Pentru majoritatea speciilor, seara este momentul propice pentru servirea hranei.
Năpârlirea – are loc în fiecare lună. Șopârla poate fi ajutată dacă pielea rămâne strânsă la nivelul picioarelor sau cozii. În această perioadă, umiditatea trebuie să fie mai mare.
Înmulțirea – în captivitate, înmulțirea se face cu ușurință, însă trebuie avute în vedere locații speciale pentru pui și hrană adecvată. Atât masculul cât și femela trebuie să aibă minim un an pentru a ajunge la maturitatea necesară. Împerecherea începe în martie – aprilie. O femelă poate depune 4-6 serii de ouă pe sezon, fiecare serie având 1-2 ouă și sunt depuse la un interval de 2-4 săptămâni. În terariu, trebuie amenajat un cuib pentru pontă. După pontă, ouăle trebuie puse într-o zonă specială, “incubator”. Eclozarea puilor va avea loc în 40-60 de zile.
În concluzie: Gecko este o șopârlă uimitoare, cu siguranță una dintre cele mai dorite ca animal de companie.
Curiozități: O altă caracteristică uimitoare a acestor șopârle este vederea colorată pe timpul nopții.
Unele specii prezintă o abilitate numită partenogeneză, adică o femela poate avea urmași și fără intervenția masculului.
Coada lată și dezvoltată mai îndeplinește și un alt rol: depozit de grăsime. În perioadele când sursa de hrană este sărăcăcioasă, este nevoie să se apeleze la reserve, pentru a supraviețui.
Alte specii adaptate: Gecko cu coada groasă (Hemitheconyx caudicinctus) – familia Eublepharidae; Gecko Tokio (Gecko Gecko) – familia Gekkonidae; Gecko gigant, diurn (Phelsuma madagascariensis grandis) – familia Gekkonidae. Gecko cu creastă devin din ce în ce mai căutate în lumea animalelor de companie.
Foarte fain blogul acesta