Specia de Peşti European Sea Bass
| Informaţii generale:
Specia de peşti European Sea Bass (Dicentrarchus Labrax) este o specie de peşti predatori care mai poate să fie găsită în zona Mării Mediteraneene şi în Estul Atlanticului, mai exact începând din Sudul Marocului şi până în Insulele Canare, incluzând în această cale şi Golful Biscay, Canalul Englez, Marea Celtică, Marea Nordului. Schimbările climatice recente şi încălzirea globală a mării reprezintă cauzele pentru care peştele Sea Bass a început să ocupe o zonă mai largă, mai nordică, găsindu-se cu precădere în Marea Irlandeză şi în Marea Nordului. În anii 1970, peştele Sea Bass din UK a trecut de la o rasă de peşti pentru pescuit sportiv, la o specie de peşti cu potenţial comercial crescut. Dezvoltarea tehnologiilor pentru pescuit, cum sunt bărcile mai rapide, sonarele, au permis ca peştii să fie localizaţi şi prinşi mult mai uşor. Din cauza lipsei informaţiilor despre peştii European Sea Bass, există foarte puţine date şi literatură de specialitate, înainte ca ICES să solicite informaţii şi analize complete despre stocurile de peşti. Această cerinţă a venit şi ca urmare a pescuitului abundent de European Sea Bass, dar şi ca urmare a numeroaselor ierni friguroase, care începând cu anul 2008 au |
Nume: European Sea Bass
Originea: Marea Mediteraneană, Estul Atlanticului Tip: pești de dimensiuni medii Lungime: 80 – 100 cm Greutate: 9 – 10 kg Speranta medie de viata: până la 7 ani Culoare: mai multe varietăţi de culoare, de la gri închis la argintiu-albastru. Comportament: Acest peşte prezintă şi un mecanism de evitare a unei confruntări, precum şi capacitatea de a se îngropa pe fundul apei. Peştele se apropie de fundul mării şi începe să sape, după care se îngroapă parţial pe o parte, rămânând aşa până la un minut. Caracteristici distinctive: Capul peştilor tineri este oarecum ascuţit, dar pe măsură ce înaintează în vârstă acesta devine tot mai turtit. Aceasta este o caracteristică distinctivă, care ajută totodată la stabilirea vârstei aproximative a peştilor. |
început să îşi pună amprenta asupra numărului de peşti, afectând capacitatea de supravieţuire a larvelor şi a peştilor tineri.
Pescuitul în UK este unul de o importanţă economică şi comercială foarte mare. Într-un raport independent realizat de către CCW, s-a estimat că pescuitul comercial de Sea Bass în Anglia şi în Ţara Galilor a ajuns la o valoare de 35 milioane de lire sterline. Aici, majoritatea pescuitului de Sea Bass se realizeată în lunile de vară şi toamna. Practica sezonieră provine şi este definită de mişcările sezoniere ale peştilor şi de condiţiile atmosferice dificile din lunile de iarnă. Unele ţări cum sunt Franţa, Spania, Portugalia continuă să pescuiască pe toată perioada anului, reuşind să urmărească mişcările migraţionale ale acestui peşte. Pescuitul recreativ reprezintă aproximativ 20% din totalul peştelui European Sea Bass obţinut anual. Pescuitul comercial în anul 2012 în UK şi Franţa a însemnat un total de 4060 tone.
Peştele din specia European Sea Bass este unul foarte valoros pentru multe companii de pescuit. Analizele recente au arătat din nou că pescuitul acestui peşte nu mai poate să fie continuat, existând o scădere accentuată a stocului. Se consideră că pentru a revitaliza această rasă este necesară o reducere cu 80% a pescuitului acestui peşte. Peste 100 de companii de pescuit de dimensiuni mari depind într-o mare măsură de această specie de peşti, în timp ce în completarea veniturilor se pescuiesc şi alte rase. Există totuşi alte câteva sute de companii de pescuit de dimensiuni mici care depind în totalitate de această rasă de peşti. Drept urmare, în 19 Decembrie 2014, Marea Britanie a făcut o cerere formală către Comisia Europeană pentru a lua măsuri urgente.
Începând cu anul 2015, Uniunea Europeană s-a angajat în protejarea peştelui European Sea Bass, luând cinci măsuri clare în această privinţă. O primă măsură a fost impunerea unei restricţii în pescuitul comercial cu trauler pelagic. Această restricţie a fost impusă pe perioada 19 Ianuarie 2015, până la finalul lui Aprilie 2015. A reprezentat de asemenea un pas important în salvarea rasei pentru că restricţia a fost menită să protejeze stocul de peşti chiar în perioada în care este cel mai vulnerabilă, respectiv atunci când peştii se adună în bancuri pentru a se reproduce. Restricţia a fost aplicată Mării Celtice, Mării Irlandeze şi în sudul Mării Nordului. A doua măsură a fost impunerea unui număr maxim de 3 peşti pe zi, pe care pescarii sportivi puteau să îi oprească pentru ei. Această măsură a venit ca urmare a procentului mare pe care pescuitul recreativ îl are în totalul de peşti capturat (25%). A treia măsură a fost luată în 19 Iunie 2015 şi a însemnat impunerea unor limite pentru pescuitul particular, fiind menită să protejeze peştele European Sea Bass pentru restul anului 2015. Decizia luată a acoperit şi o zonă din apropierea Irlandei, referindu-se aici la pescuitul comercial. Această decizie s-a extins în final la nivel naţional pentru Irlanda, care oricum avea deja din anul 1990 o lege pentru protejarea peştelui European Sea Bass, dar doar pentru vasele de pescuit Irlandeze. Decizia Uniunii Europene a venit în completare, acoperind şi vasele celorlalte ţări. A patra măsură a reprezentat creşterea mărimii minime a peştelui European Sea Bass care să fie pescuit. Astfel, mărimea minimă impusă a unui peşte European Sea Bass a crescut de la 36 la 42 cm, începând cu 2 Iulie 2015. Noua regulă se aplică atât pescuitului comercial, cât şi celui recreativ. Această măsură are rolul de a îmbunătăţi protecţia acestei rase de peşti, dându-le şansa peştilor mici să se reproducă înainte de a fi prinşi. Comisia Europeană a propus de asemenea creşterea mărimii minime pentru stocurile de peşti din apele Iberice şi cele din Golful Biscay. Statele membre au arătat că nu există date disponibile despre aceste stocuri, ceea ce înseamnă că aceste măsuri urgente nu sunt necesare. Ca urmare, Uniunea Europeană a solicitat reîmprospătarea datelor cu privire la aceste stocuri începând cu anul 2016. În 10 Noiembrie 2015, Uniunea Europeană a propus mai multe măsuri, care au urmat să fie aprobate la următoarea întâlnire a statelor membre. Aceste măsuri includ şi o restricţie totală impusă pentru prima jumătate a anului 2016, un singur peşte pe care pescarii sportiv îl pot lua acasă şi o limită lunară de o tonă pentru fiecare vas comercial, începând cu cea de-a doua jumătate a anului 2016. De asemenea, s-a propus menţinerea restricţiilor din zona Irlandei.
Descriere fizică:
Peştii din specia European Sea Bass au aproximativ 1 metru lungime. Corpul unui peşte sea bass este acoperit cu solzi mari, regulaţi. Culoarea acestora variază considerabil, depinzând în principal de originea peştilor, variind de la gri închis la culoare, la albastru sau verde pe spate, cu o pată albă sau galbenă pe burtă. Lateralele sunt de culoare argintiu-albastru, uneori auriu pal sau chiar bronz. Capul peştilor tineri este oarecum ascuţit, dar pe măsură ce înaintează în vârstă acesta devine tot mai turtit. Aceasta este o caracteristică distinctivă, care ajută totodată la stabilirea vârstei aproximative a peştilor. Peştii European Sea Bass în primul an de viaţă par să aibă o culoare ştearsă, prezentând şi pete negre pe spate şi pe părţile laterale superioare. În mod normal, aceste pete dispar până când peştele împlineşte un an, dar există şi cazuri în care peştele îşi păstrează petele mai mult timp, ajungând aşa aproape la maturitate. Greutatea acestor peşti variază între 9 şi 10 kg la maturitate.
Comportament:
Încă de la o vârstă fragedă, peştele European Sea Bass formează bancuri. Acestea pot să varieze de la câteva duzini de indivizi, la câteva mii, diferenţiindu-se în funcţie de capacitatea de reproducere din acel an, dar şi de condiţiile locale. Analizele şi cercetările au arătat că peştele Bass poate să rămână în aceste grupuri distincte timp de câţiva ani, sau chiar pe întreaga lor viaţă. Atunci când un peşte Sea Bass este ameninţat de un alt peşte mai mare, de obicei se retrage sau adoptă o poziţie defensivă. Această postură îl face să pară mai mare şi îi scoate în evidenţă acele ascuţite din aripa de pe coloană. Există puţine dovezi cu privire la un comportament agresiv între peştii din aceeaşi specie şi aceaşi mărime, dar totuşi pot să apară atunci când vine vorba despre ocuparea zonelor de hrănire. Peştii European Sea Bass sunt nişte înotători puternici, iar puterea şi viteza lor creşte odată cu creşterea mărimii lor. Valurile şi curenţii nu îi încurcă cu nimic, deşi în general evită intrarea în curenţi. Puterea de înot este dată de coada mare. Peştele pleacă de pe loc dând de câteva ori din coadă, în timp ce toate celelalte aripi sunt lipite de corp, pentru a-i oferi o forţă de înaintare mai mare. Sunt capabili să susţină o viteză de deplasare mare pe perioade lungi de timp atunci când migrează. Acest peşte prezintă şi un mecanism de evitare a unei confruntări, precum şi capacitatea de a se îngropa pe fundul apei. Peştele se apropie de fundul mării şi începe să sape, după care se îngroapă parţial pe o parte, rămânând aşa până la un minut.
Statut Specie:
Specia de peşti European Sea Bass este recunoscut ca fiind un peşte sportiv, care este evaluat de pescarii Englezi ca fiind unul dintre cei mai solicitanţi peşti care se pescuiesc. Este o specie a cărei importanţă este egală atât pentru pescarii sportivi, cât şi pentru companiile de pescuit. Piaţa de peşte Europeană are o foarte mare cerere pentru această specie de peşti. Deşi în realitate European Sea Bass nu este o specie ameninţată cu dispariţia, există totuşi o ameninţare de extra-exploatare. Aceasta se datorează faptului că este o specie de peşti care ajunge destul de greu la maturitate. Măsurile impuse de Uniunea Europeană (prezentate mai sus) au fost menite pentru a oferi o gură de aer proaspă acestor peşti, permiţându-le să îşi refacă stocul şi să revină în forţă pe piaţa de peşte europeană.
Hrana:
Peștele European Sea Bass este o specie de predatori care se hrănesc cu precădere cu peşti pelagici de dimensiuni mici, cum ar fi sardinele, sprotul. Se hrănesc de asemenea şi cu ţipari de nisip şi alte specii marine care trăiesc pe fundul mării, cum ar fi crustaceele sau calamarii. Peştii tineri tind să se hrănească cu mai multe nevertebrate decât peştii mai în vârstă. Aceşti peşti sunt cunoscuţi ca fiind nişte predatori oportunişti şi violenţi, aruncându-se asupra prăzii într-un mod aproape unic. De-a lungul existenţei lor, aceşti peşti au dezvoltat o varietate largă de tactici de identificare şi capturare a prăzii. Una dintre acestea este să îşi îndrepte corpul înspre suprafaţă şi să atace prada de jos în sus la un unghi care să le ofere o rată de succes mare. Pare că se hrănesc cu orice specii de pradă ar exista în mod abundent într-o anumită locaţie.
