| Informaţii generale:
Câinele din rasa Elkhound Norvegian a primit statutul de Câinele Național al Norvegiei. Există de mii de ani pe stâncile alunecoase ale platourilor sterpe și pe zonele glaciale ale Norvegiei. S-au identificat schelete fosilizate ale acestor câini în pietrele din Peștera Viste din nordul Norvegiei. Aceste schelete au fost datate cu carbon, descoperindu-se astfel că au o vechime de aproape 6000 de ani. Această rasă s-a dezvoltat ca și tipologie și temperament în așa fel încât să reușească să se adapteze și să supraviețuiască climatului nefavorabil norvegian. Era un vânător înăscut, care stătea tot timpul lângă stăpânul său, iar când începea urmărirea vreunui animal, avea nevoie în principal să dezvolte rezistență, în detrimentul vitezei. Nu se dădea înapoi din fața niciunui animal, oricât de fioros ar fi fost acesta, iar în acele zone, urșii erau animalele cel mai des întâlnite. De-a lungul timpului, urșii au început să dispară, motiv pentru care, câinii din rasa Elkhound Norvegian au fost nevoiți să facă tranziția înspre vânătoarea de elani. Câinii Elkhound și-au dezvoltat foarte puternic simțurile, ceea ce le-a permis să înceapă să vâneze elani, ei reușind să simtă mirosul unuia sau să audă elanul de la kilometri distanță. Totodată, își anunță într-un fel anume stăpânul că și elanul i-a reperat și că începe să se miște, speriat. Odată ce câinele reușește să se apropie |
Nume: Elkhound Norvegian
Originea: Norvegia Grupa: Câini de vânătoare / de pază Inaltime: Femela 48 – 52 cm, Mascul 49 – 54 cm Greutate: Femela 20 – 25 kg, Mascul 22 – 27 kg Speranta medie de viata: până la 12 – 15 ani Culoare: gri inchis, negru. Temperament: Având la dispoziție atât de multă energie, acești câini au nevoie de o mulțime de exerciții și activități pentru a le menține spiritul și fizicul sănătos. Nu este de ajuns să ieșiți la o plimbare sau două cu el în fiecare zi. Dresaj: Mulți dresori susțin că în cazul acestei rase este indicat ca înainte de începerea sesiunilor de dresaj, câinele să facă exerciții fizice, să alerge, astfel ca pe timpul sesiunii să fie concentrat în totalitate. Caracteristici distinctive: Coada stă ridicată, ușor curbată, fiind ținută deasupra liniei spatelui. Blana este groasă, tare, rezistentă la apă. |
de un elan, își va pune în valoare instinctele și intuiția. În general, vânătoarea se desfășoară prin angajarea câinelui în urmărirea elanului, începând să latre la acesta. În funcție de răspunsul elanului, câinele va acționa și el. Astfel, dacă elanul va începe să alerge, câinele va intra în urmărire, dar totodată devine conștient că elanul îl poate întrece în viteză. În cazul în care elanul rămâne pe loc, pregătit să se apere, atunci câinele se va angaja în a-l ataca. Elanul la rândul lui va ataca folosindu-și coarnele și copitele, iar câinele va încerca să se apere, sărind asemenea unei mingi. În tot acest timp, câinele din rasa Elkhound Norvegian va lătra pentru a-și chema stăpânul la locul luptei. Elanii nu sunt singura lor pradă, câinii Elkhound fiind pregătiți să vâneze și cerbi, lupi, lincși, lei de munte, viezuri, vulpi, iepuri sau chiar și păsări. Odată cu instinctul de vânător, i s-au ascuțit și toate simțurile, devenind în timp un vânător extraordinar. În anul 1877, Asociația Vânătorilor Norvegieni au organizat primul show pentru această rasă de câini, fiind urmat de publicarea unei cărți în care s-a încercat urmărirea pedigree-ului acestui câine cât mai departe posibil. Când s-a scris și standardul rasei, a fost utilizat un specimen impozant, considerat a fi câinele ideal al acestei rase, câine al cărui nume era Gamle Bamse Gram. La începutul anilor 1900, ca urmare a scăderii numărului de animale existente în Peninsula Scandinavă, rasa Elkhound Norvegiană a început să câștige tot mai multă popularitate prin participarea la show-uri de profil. De asemenea, în aceeași perioadă a început să câștige popularitate și în afara granițelor Scandinave. În anul 1913 a fost recunoscut de către Clubul Kennel American, iar Clubul Kennel Britanic a recunosct rasa zece ani mai târziu, în 1923. Astăzi, câinele din rasa Elkhound Norvegian excelează în vânătoare, dar este totodată un câine foarte competitiv în show-urile de profil, fiind și un foarte apreciat animal de companie. Este un câine de pază foarte bun, care își protejează familia și este capabil să ducă la capăt cele mai grele munci.
Descriere fizică:
Este un câine pătrățos dacă este privit din profil, cu osatură plină și grea. Capul îi este larg în zona urechilor, foarte puternic și fără zone neacoperite de blană. Expresia feței sale este una blândă, alertă, ceea ce ar putea totuși să spună despre el că este un câine cu foarte mult curaj. Ochii îi sunt de culoare maro închis, de mărime medie, ovali. Urechile îi sunt plasate înspre partea de sus a capului, fiind ținute drepte. Sunt totodată foarte mobile și mai mici în raport cu restul corpului. Urechile au o lungime puțin mai mare decât lățimea bazei urechilor, iar vârfurile sunt ascuțite. Atunci când câinele este în alertă, pâlnia urechilor se mișcă înspre în față, încercând să surprindă orice zgomot. Atunci când sunt relaxați, urechile se mută înspre în spate. Gâtul este de mărime medie, plin de musculatură. Corpul îi este scurt, ceea ce face ca întreaga cavitate toracică să ocupe aproape toată lungimea corpului. Pieptul îi este adânc și de o lățime medie. Coada stă ridicată, ușor curbată, fiind ținută deasupra liniei spatelui. Blana este groasă, tare, rezistentă la apă și așezată frumos pe corp. Blana interioară este moale, densă și lânoasă la atingere. Este mai scurtă în zona capului, a urechilor și pe partea din față a picioarelor. În restul corpului este mai lungă.
Personalitate:
Câinii din rasa Elkhound Norvegian sunt câini prietenoși, plini de energie, niște animale de companie excelente pentru familiile active. Acestor câini le place să trăiască în aer liber și mai mult decât atât, le face o foarte mare plăcere să alerge nestingheriți și neîngrădiți. Sunt animale foarte sensibile, empatice, care știu tot timpul când este cazul să se prostească pentru a face pe cineva să zâmbească, sau să stea liniștiți cu capul în brațele stăpânului. Fiind câini de pază, vor ști instinctiv care sunt persoanele dorite în casă și care nu. Totodată, sunt câini care întâmpină orice persoană ca și când ar fi fost prieteni de o viață. În ceea ce privește copiii, câinii din rasa Elkhound sunt cunoscuți pentru dragostea și grija pe care le-o poartă. Având la dispoziție atât de multă energie, acești câini au nevoie de o mulțime de exerciții și activități pentru a le menține spiritul și fizicul sănătos. Nu este de ajuns să ieșiți la o plimbare sau două cu el în fiecare zi. Au nevoie să alerge în fiecare zi, cel puțin câte o oră. Dacă nu îi oferiți exercițiile de care are nevoie pentru a-și consuma energia, câinele din rasa Elkhound Norvegian va deveni un câine hiperactiv și va începe să distrugă tot prin casă atunci când este lăsat singur. Din aceste motive este indicat ca familiile care se gândesc la o asemenea rasă, să aibă un ritm de viață crescut, plin de activități în aer liber, eventual o fermă sau o cabană la munte. Câinii din rasa Elkhound Norvegian sunt câini gălăgioși din fire, chiar și atunci când li se oferă activitățile necesare. Au tendința să sară pe oameni (afectuos), motiv pentru care este indicat să începeți dresajul comenzilor de bază de la o vârstă fragedă. La fel și în cazul lătratului, este recomandat să îl dresați în această direcție. Le place la nebunie să latre, anunțându-vă imediat ce simte că se apropie cineva. Nu îi place să fie lăsat singur. Este un câine care iubește și apreciază timpul petrecut alături de familie, astfel că atunci când este lăsat singur perioade mari de timp, va lătra excesiv și va dezvolta un comportament distructiv.
Dresaj
Fiind o rasă de câini foarte inteligentă, vor dori să aibă și ei tot timpul un cuvânt de spus, ceea ce face dresajul lor o adevărată provocare. Această rasă are nevoie de un stăpân care să se impună în fața lor, pentru că în caz contrar, vor prelua frâiele imediat. Este necesar ca instructajul să se desfășoare într-o manieră calmă. Mulți dresori susțin că în cazul acestei rase este indicat ca înainte de începerea sesiunilor de dresaj, câinele să facă exerciții fizice, să alerge, astfel ca pe timpul sesiunii să fie concentrat în totalitate. Odată ce s-a stabilit ierarhia de comandă și s-au pus bazele comenzilor de supunere, câinii din rasa Elkhound Norvegian ar trebui să evolueze la dresajul pentru agilitate. Cursele cu obstacole le oferă ocazia și mediul propice pentru a-și consuma energia, menținându-le totodată mintea activă și la parametri maximi.
Toaletaj:
Câinii din rasa Elkhound Norvegian nu își pierde blana prea mult. Totuși, de două sau chiar de trei ori pe an, acesta își va schimba blana. În acele momente, va lăsa în urma lui smocuri de blană. Are nevoie în general de o periere săptămânală, sau ori de câte ori este nevoie în perioada în care își schimbă blana. Este o rasă care în general este curată, deși având o blană atât de deasă, va aduce în casă toate resturile care i se agață în blană. Nu are mirosul specific de câine, necesitând câte o baie doar atunci când este cu adevărat necesar.
Nu uitați de asemenea de îngrijirea dentară. Cel mai bine este să îl spălați pe dinți cu periuța, cel puțin de câteva ori pe săptămână, pentru a-i îndepărta depunderile de piatră. Unghiile trebuie de asemenea îngrijite cel puțin lunar dacă el nu și le pilește în mod natural în timpul plimbărilor. Trebuie să aveți grijă la tăiatul unghiilor pentru că acestea conțin vase de sânge, iar dacă se întâmplă să tăiați unghiile prea adânc, data următoare câinele s-ar putea să nu mai accepte acest tratament.
Boli si afectiuni curente:
Rasa Elkhound Norvegian este o rasă care prezintă câteva condiții de sănătate generale, care se regăsesc la majoritatea raselor de câini, dar pot să aibă și câteva boli mai rare. Printre bolile care pot să apară la această rasă sunt și următoarele:
– displazia de șold şi displazia de umăr, apare cel mai des odată cu îmbătrânirea câinilor din această rasă. Cel mai bine este să aflați dacă părinții câinelui au suferit sau suferă de astfel de boală;
– atrofia retinală progresivă este o boală oculară care implică deteriorarea graduală a retinei. La începutul bolii, câinii își pierd vederea nocturnă, urmând ca pe măsură ce boala se agravează, să își piardă și vederea pe timpul zilei;
– boala Von Willebrand înseamnă lipsa unei substanțe care ajută plachetele să formeze cheaguri, motiv pentru care câinii care au această boală sângerează excesiv atunci când se rănesc, oricât de mică ar fi rana;
– hipotiroidismul apare atunci când corpul nu poate să își mențină nivelurile corecte de hormoni tiroidieni;
– narcolepsia este o dereglare neurologică cauzată de incapacitatea creierul de a realiza un tipar regulat în ceea ce privește trezitul și adormitul. Un câine cu această boală va deveni subit somnoros și imediat va și adormi;
– cataracta apare de obicei la vârsta de 1 sau 2 ani, cunoscută și ca și cataractă juvenilă. De obicei nu duce la orbire, dar este indicat ca animalele care prezintă această afecțiune să nu li se permită să aibă urmași;
– sindromul Fanconi este o afecțiune care apare la nivelul rinichilor și are ca și efect scăderea reabsorbției electroliților și a nutrienților înapoi în fluxul sanguin;
– epilepsia este o condiție neurologică care de cele mai multe ori este moștenită. Atunci când suferă de epilepsie, câinele poate să aibă atacuri care îi vor provoca diverse comportamente ciudate;
– Osteochondrosis Dissecans (OCD) este o afecțiune ce apare la câinii de talie mare ce cresc rapid, unde unele cartilaje din încheieturi nu se formează corespunzător. Hrănirea câinelui într-o manieră corectă și echilibrată poate ajuta la dezvoltarea sănătoasă a încheieturilor. Cu toate acestea, însă, mulți câini au nevoie de intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea cartilagiilor anormale;
– seboreea uscată apare ca bucăți de piele (mătreață) în zona capului și a urechilor. Zonele bolnave trebuie spălate cu săpun medicinal iar mâncarea să conțină proteine și cât mai puține grăsimi.
